Alexandra Pîrvu – De ce este această persoană o sursă de inspirație?

Alexandra Pîrvu – De ce este această persoană o sursă de inspirație?

Inspirația este, pe lângă inhalarea aerului în plămâni, un entuziasm creator, un complex de idei creatoare apărute pe neașteptate în conștiință.

Până și definiția completă a inspirației, preluată din dincționar, este în mod fatal incompletă.

Am auzit această întrebare de zeci de mii de ori, dar niciodată nu i-am acordat prea multă importanță… răspunsul meu ar fi fost unul banal.

Dar, dacă mă gândesc mai bine, probabil fiecare alege o personalitate cunoscută, cu realizări însemnate, realizări care ne-au schimbat gândirea și viața de zi cu zi, punându-și amprenta în istoria și evoluția lumii. Cu toții am auzit de ei, marii inventatori ai tuturor timpurilor, îi vedem adesea la televizor, în documentare, filme, citim despre ei în cărți sau reviste de specialitate.

Și totuși… acesta este un răspuns superficial! Da, îi apreciem zi de zi și nu ne-am putea imagina viața fără creațiile lor( becul- Thomas Edison, internetul- Vinton Cerf, telefonul- Alexander Bell etc.). Dar, persoanele pe care le admir cu adevărat fac parte dintr-o altă categorie a lumii. Acestea sunt persoanele care mă înconjoară, pe care le cunosc câtuși de puțin, dar care m-au fascinat de la început.

Aceste ființe sunt printre puținele care au înțeles ce înseamnă să fii om, să fii flexibil în ceea ce privește schimbările cu care viața te întâmpină la fiecare colț de stradă, să le accepți cu brațele deschise, cu zâmbetul pe buze, să vezi partea plină a paharului în orice situație, să nu lași lucrurile mici, negative, să-ți întunece orizonturile.

În viața asta, fără pic de culoare, ai nevoie de ceva real, de ceva de care să te agăți, adică de partea plină a paharului, nu de cea goală.

Acești oameni pe care îi privim cu admirație, corecți, toleranți, descurcăreți, integri, par a fi desprinși dintr-un film science fiction și sunt pentru societatea de astăzi, exemplare unice.

Am amintit de flexibilitate! Da, apreciez oamenii care au puterea și curajul să ia viața de la capăt, fie că e vorba de schimbarea domeniului de activitate în care s-au specializat probabil cu mulți ani în urmă, fie de începerea unei afaceri, într-o lume a tuturor posibilităților, fiind pregătiți să înfrunte suișuri și coborâșuri!

Atitudinea, curajul și ambiția de a învăța ceva nou la orice vârstă, din proprie inițiativă ori constrânși de împrejurări contează în egală măsură. Remarcabili sunt și oamenii care dovedesc că nu există imposibilul, nu se sperie de eventualitatea unui eșec sau de ce vor spune ceilalți. Încearcă, greșesc, încearcă iar… și iar, până reușesc.

De asemenea, apreciez oamenii care știu să impună respect, dar să-l și ofere, în pofida unor aparente diferențe de gândire, concepție asupra lucrurilor.

Lumea e plină de inspirație! Așadar, contează numai percepția noastră despre adevărata definiție a cuvântului inspirație, dacă suntem nepăsători și așteptăm ca ea să ne găsească și să planteze o idee briliantă în mintea noastră sau dacă o căutăm în fiecare clipă, fiind concentrați, atenți la oamenii din jurul nostru, oameni care ne pot inspira printr-o simplă privire, un gest inocent, un cuvânt rostit la momentul oportun sau printr-un zâmbet cald.

Omul însuși este izvor de inspirație! Totuși, în lumea asta întunecată, există și oameni îmbibați cu un caracter negru, oameni capabili să ne distrugă chiar și ultima speranță de a ne găsi inspirația, chiar acea speranță despre care se spune că moare ultima.

Și atunci? Cine sau ce ne mai salvează? Orice problemă are cel puțin o soluție, orice întrebare are cel puțin un răspuns, iar dacă mă întrebați pe mine, veți spune că cei 18 ani ai mei sunt probabil 8.

Și acum, să vă spun ce mă inspiră cu adevărat… și mai precis cine! Eroul meu nu are o pelerină magică, nu poate zbura, dar iubirea pe care mi-o oferă mă face să plutesc. Nu are vedere cu infra roșu, dar îmi citește întotdeauna gândurile. Nu poate ridica tone de greutăți, dar a trecut prin ele.

Eroul meu este de fapt o eroină: EU, eu cea din trecut, eu cea de ieri, eu cea de până acum.

Sunt mândră de mine, cea din prezent și nu, nu am impresia că universul se învârte în jurul meu, dar totul începe cu mine, cu gândirea mea, ambițiile mele, deciziile mele. Până și răspunsul la întrebarea: „De ce este această persoană o sursă de inspirație?” l-am căutat tot pentru mine, l-am scris, încercând să decriptez ceea ce se petrece în mintea mea, ceea ce îmi declanșează emoțiile, ceea ce mă umple de inspirație.

Mândria asta merge mână-n mână cu stima de sine și, vă rog, să nu o confundați cu aroganța, orgoliul sau înfumurarea.

Când cineva îți spune, cu toată sinceritatea, :“Sunt mândru de tine!” parcă ți se umple sufletul de bucurie și dă pe-afară, dar nu se poate compara cu sentimentul pe care îl simți atunci când tu ești cu adevărat mândru de tine.

Sunt mândră de mine, pentru că văd mereu petele albe în lumea asta neagră! Sunt mândră de mine, pentru că aspir să devin un om care judecă, analizează și ia decizii luând în considerare faptele concrete și principiile după care mă ghidez!

Sunt mândră de mine, pentru că posed un fel de inventivitate practică, de care pot spune că mă folosesc cu brio până la capăt.

Sunt mândră de mine, pentru că deși sunt grăbită, pragmatică și încăpățânată, ca majoritatea tinerilor, încerc să trec peste orice obstacol și să mă concentrez pe visurile mele, să trăiesc într-o fuziune aproape completă cu lumea reală, dar și cu cea a visurilor mele.

Sunt mândră de mine, pentru că într-o lume în care invizibilitatea, supunerea și tăcerea sunt mai sigure decât a te face remarcat, unde obstrucționarea viziunii este acceptată, dar exprimarea opiniei personale, în mod public, este blamată, am puterea să rămân eu, să nu îngădui nimănui să-mi șlefuiască personalitatea și gândirea, după bunul lor plac.

Sunt mândră de mine, pentru că reușesc, după mii de încercări, să continui să fac ceea ce îmi doresc și să caut răspunsuri la întrebările care mă macină.

Oricine poate fi inspirat, poate inspira ori căuta inspirația. Cu toții am fost sau vom fi inspirați la un moment dat. Am auzit spunându-se că doar artiștii sau scriitorii sunt inspirați, dar nu este așa. Poeții nu sunt mai inspirați decât restul lumii, dar fiindcă trăiesc pentru a găsi și a fructifica inspirația, acest fapt fiind prioritatea lor, roadele apar mai devreme.

Am spus atâtea lucruri despre mine și totuși nu sunt un om perfect, dar în timp ce gândurile mele ar putea arăta că sunt un idealist avid, realist este ceea ce sunt și încrezător este ceea ce mă străduiesc să fiu.